Romanian Freeroll Reloaded!
Seria de freeroll-uri pentru jucătorii români continuă luni 4 august, ora 20.15. De data aceasta fără parole şi fără jucători străini la mese! Doar poker! Mult noroc la mese!
Numele turneului este ˝Romanian Freeroll Reloaded˝ şi poate fi gasit în clientul de poker. Turneul va avea loc în fiecare luni, începând de la ora 20.15 a României. Înregistrarea va începe cu 24 de ore înaintea fiecărui turneu.
Inregistrareaza-te acum:
Daca inca nu ai un cont Unibet Poker poti deschide unul aici si vei avea si 100 € bonus de bun venit:
Monday, April 13, 2009
Betsafe: Securitate maxima, cote excelente!
Cautand pe net am gasit o noua agentie de pariuri cu care nu am colaborat dar am decis sa colaboram, aceasta este Betsafe.
Caracterizata prin o oferta variata de pariuri si o seriozitate maxima, chiar daca e numai din 2006 de piata Betsafe este apreciata din ce in ce mai mult. Oferta variabila indreptata in special spre tenis si handbal dar si nenumaratele optiuni de pariere pe fotbal fac din betsafe o agentie pe placul jucatorilor romani. Si ca tacamul sa fie complet ofera un bonus de pana la 25 € la primul depozit jucatorilor romani
Incearca aceasta agentie si iei autmat si un bonus de 25 € !
Caracterizata prin o oferta variata de pariuri si o seriozitate maxima, chiar daca e numai din 2006 de piata Betsafe este apreciata din ce in ce mai mult. Oferta variabila indreptata in special spre tenis si handbal dar si nenumaratele optiuni de pariere pe fotbal fac din betsafe o agentie pe placul jucatorilor romani. Si ca tacamul sa fie complet ofera un bonus de pana la 25 € la primul depozit jucatorilor romani
Incearca aceasta agentie si iei autmat si un bonus de 25 € !
Poker: Noxwinn ofera zilnic Turnee Free Rol de 50 EURO pana pe 14.08
Noxwin ofera o promotie foarte interesanta pentru jucatorii de Poker. In perioada 07.08.2008 to 14.08 2008 ve-ti avea parte zilnic de Turnee Free Roll de 50 € la care poate participa oricine daca detine un cont Noxwin. Nu conteaza ca sunte-ti incepator sau jucator profesionist, intra in turneu si pune-ti in valoare cunostiintele.
Aceste turnee sunt in totalitate gratuite si trebuie sa urmati pasi:
-Deschidere cont Noxwin.Downloadeaza Softul pentru Poker
-Mergi la Tournaments – “Special”
-Selecteaza “Noxwin Daily Free Roll”
-Registreaza-te in turneul zilei si Castiga!
Aceste turnee sunt in totalitate gratuite si trebuie sa urmati pasi:
-Deschidere cont Noxwin.Downloadeaza Softul pentru Poker
-Mergi la Tournaments – “Special”
-Selecteaza “Noxwin Daily Free Roll”
-Registreaza-te in turneul zilei si Castiga!
Incepe Olanda Jupiler League - Liga noastra de Over!
Astazi de la ora 21:00 incepe un nou sezon si in Olanda si asa cum era de asteptat prima data debuteaza Liga a doua valorica adica Jupiler League asa cum se cheama ea! Anul trecut pariori preferau aceasta liga deoarece a fost desemnata liga cu cele mai multe meciuri de over, va fi si in acest sezon la fel? Lupta pentru titlu se da intre 4-5 echipe dar pot interveni si surprize. Anul trecut au fost si meciuri suspecte, vom avea astfel de meciuri si in acest sezon? Excelsior si Venlo proaspat retrogradate au meciuri acasa in debut si sunt favorite clare. Vor reusi sa confirme?
# Pariaza pe Liga a doua din Olanda la Doxxbet
# Pariaza pe Liga a doua din Olanda la Doxxbet
Liga 1: Poli Iasi vs Steaua si FC Vaslui vs Gloria Bistrita!
Dupa ce anul trecut in minutul 3 Banel Nicolita reusea sa deschida scorul cu un sut fara speranta pentru portarul stelist (nu am gresit si-a dat autogol de senzatie) de la acea vreme, si Steaua perdea pana la final 2-1 la Iasi, acum echipa antrenata de Marius Lacatus are o presiune enorma pe umeri si nu concepe alt rezultat decat victoria, dar si echipa de sub Copou e in criza mare fiind pe 0 dupa doua etape si spera sa sparga gheata cu Steaua. Ce parere aveti se vor impune stelisti? Vor mai fi autogoluri? Va reusi Iasul sa dea gol Stelei?
20:00 Politehnica Iasi vs Steaua Bucuresti 5.00 3.40 1.60
20:30 FC Vaslui vs Gloria Bistrita 1.60 3.40 5.00
Prezentam cele mai bune cote pentru aceste partide: Acestea le gasiti la agentia Bet365.
20:00 Politehnica Iasi vs Steaua Bucuresti 5.00 3.40 1.60
20:30 FC Vaslui vs Gloria Bistrita 1.60 3.40 5.00
Prezentam cele mai bune cote pentru aceste partide: Acestea le gasiti la agentia Bet365.
Thursday, April 2, 2009
Steaua a dat…Steaua a luat
cesta este titlul unui amplu material apărut în cotidianul englez „The Guardian" despre influenţa lui Gigi Becali în „cea mai murdară ediţie a Ligii I"
„The Guardian", unul dintre cele mai respectate titluri din presa britanică, a alocat două pagini luptei pentru titlu din fotbalul românesc. Dincolo de câteva inexactităţi, ziaristul Jonathan Wilson a sintetizat cu lux de amănunte portretele câtorva personaje care fac legea în Liga I. „Adevărul" vă prezintă integral textul jurnalistului englez.
Tot ce a mai rămas între Steaua şi cel mai întinat titlu de campioană din ultimii ani este vechea rivalitate cu Dinamo. Se spune că sunt încurcate căile Domnului, dar e greu de crezut că poate fi implicat în maşinaţiunile dubioase care au dus-o pe Steaua în fruntea clasamentului din prima ligă românească.
După ce, timp de ani de zile, a dat vederea celor orbi, după ultimele săptămâni se pare că a început să le-o ia înapoi, mai ales acelor arbitri care în alte situaţii ar fi acordat lovituri de pedeapsă împotriva Stelei, club al cărui preşedinte este Gigi Becali, un naţionalist-creştin radical. Şi astfel, în duminica în care românii au sărbătorit Paştele ortodox, Becali a putut reflecta la două Învieri, având în vedere că echipa sa, după cum promisese, a depăşit pe CFR Cluj în fruntea clasamentului.
„Gigi: un taur în căutarea unei eşarfe roşii"
Să recapitulăm pe scurt: Cluj este cel mai mare oraş din Transilvania, provincie cu o numeroasă populaţie de etnie maghiară. Graţie unei investiţii de 30 milioane de euro, a omului de afaceri
de etnie maghiară Arpad Paszkany, CFR a fost invincibilă în turul campionatului şi a condus în clasament, pe timpul pauzei de iarnă, cu opt puncte mai mult decât Dinamo. Paszkany a promis că, dacă CFR va câştiga titlul, va mai investi 100 de milioane de euro pentru a pregăti echipa de Liga Campionilor.
Între timp, Steaua se chinuia în spatele liderului. Gheorghe Hagi şi-a dat demisia după o relaţie pe muchie de cuţit cu Becali, cuprins deseori de ură, şi, după un scurt mandat al italianului Massimo Pedrazzini, Steaua a fost preluată de fostul său atacant şi idol al publicului, Marius Lăcătuş.
Chiar şi aşa, CFR nu părea să aibă motive de îngrijorare, iar preşedintele clubului, Ion Mureşan, a continuat să declare sus şi tare că echipa sa va rezolva problema titlului cu mai multe etape înainte de final. Poate că toată lumea credea asta, dar nu şi Gigi Becali, un om ca un taur mereu în căutarea unei eşarfe roşii.
„The Guardian", unul dintre cele mai respectate titluri din presa britanică, a alocat două pagini luptei pentru titlu din fotbalul românesc. Dincolo de câteva inexactităţi, ziaristul Jonathan Wilson a sintetizat cu lux de amănunte portretele câtorva personaje care fac legea în Liga I. „Adevărul" vă prezintă integral textul jurnalistului englez.
Tot ce a mai rămas între Steaua şi cel mai întinat titlu de campioană din ultimii ani este vechea rivalitate cu Dinamo. Se spune că sunt încurcate căile Domnului, dar e greu de crezut că poate fi implicat în maşinaţiunile dubioase care au dus-o pe Steaua în fruntea clasamentului din prima ligă românească.
După ce, timp de ani de zile, a dat vederea celor orbi, după ultimele săptămâni se pare că a început să le-o ia înapoi, mai ales acelor arbitri care în alte situaţii ar fi acordat lovituri de pedeapsă împotriva Stelei, club al cărui preşedinte este Gigi Becali, un naţionalist-creştin radical. Şi astfel, în duminica în care românii au sărbătorit Paştele ortodox, Becali a putut reflecta la două Învieri, având în vedere că echipa sa, după cum promisese, a depăşit pe CFR Cluj în fruntea clasamentului.
„Gigi: un taur în căutarea unei eşarfe roşii"
Să recapitulăm pe scurt: Cluj este cel mai mare oraş din Transilvania, provincie cu o numeroasă populaţie de etnie maghiară. Graţie unei investiţii de 30 milioane de euro, a omului de afaceri
de etnie maghiară Arpad Paszkany, CFR a fost invincibilă în turul campionatului şi a condus în clasament, pe timpul pauzei de iarnă, cu opt puncte mai mult decât Dinamo. Paszkany a promis că, dacă CFR va câştiga titlul, va mai investi 100 de milioane de euro pentru a pregăti echipa de Liga Campionilor.
Între timp, Steaua se chinuia în spatele liderului. Gheorghe Hagi şi-a dat demisia după o relaţie pe muchie de cuţit cu Becali, cuprins deseori de ură, şi, după un scurt mandat al italianului Massimo Pedrazzini, Steaua a fost preluată de fostul său atacant şi idol al publicului, Marius Lăcătuş.
Chiar şi aşa, CFR nu părea să aibă motive de îngrijorare, iar preşedintele clubului, Ion Mureşan, a continuat să declare sus şi tare că echipa sa va rezolva problema titlului cu mai multe etape înainte de final. Poate că toată lumea credea asta, dar nu şi Gigi Becali, un om ca un taur mereu în căutarea unei eşarfe roşii.
Pădureanu: Motivul pentru care Sabău renunţă e unul religios
Anunţul făcut de Ioan Ovidiu Sabău imediat după partida pierdută de Gloria Bistriţa cu Farul Constanţa ne-a uimit pe toţi. Pe buzele tuturor există aceeaşi mare întrebare: ce oare l-a determinat pe „Moţ” să ia în calcul renunţarea la cariera de antrenor?!
Răspunsul a venit în cursul zilei de marţi, chiar de la preşedintele grupării antrenate de Sabău. Ei bine, motivul nu este mizeria din fotbalul românesc, aşa cum mulţi dintre noi am fi tentaţi să credem, ci unul de natură religioasă. Mai precis, Jean Pădureanu susţine că antrenorul echipei sale a fost terfelit în nenumărate rânduri din pricina convingerilor sale spirituale – Sabău aparţine cultului religios Martorii lui Iehova –, aceasta fiind cauza pentru care tehnicianul se gândeşte să renunţe.
„Sunt extrem de supărat de unele atacuri la comandă ce au avut ca ţintă pe Sabău şi pe mine, mai mult sau mai puţin direct. Nu se poate aşa ceva! S-au luat de oamenii de lângă mine iar eu nu accept acest lucru. L-au terfelit pe Sabău şi s-au legat de viaţa sa personală cât şi de cea spirituală. Nu se poate să te bagi aşa cu picioarele în viaţa omului”, a declarat Pădureanu pentru ediţia on-line a săptămânalului FANATIK.
Lăsând la o parte cuvintele fostului „motor” al defunctei „Cooperative”, mai mult sau mai puţin veridice, nu putem să nu ne punem mai multe semne de întrebare în legătură cu acest motiv. Nu de alta, dar totuşi, nu e cam mare coincidenţa ca anunţul lui Sabău să vină imediat după o serie de patru înfrângeri consecutive ale echipei sale?! Şi, mai mult, tocmai în momentul în care Rapidul îşi caută antrenor…
Răspunsul a venit în cursul zilei de marţi, chiar de la preşedintele grupării antrenate de Sabău. Ei bine, motivul nu este mizeria din fotbalul românesc, aşa cum mulţi dintre noi am fi tentaţi să credem, ci unul de natură religioasă. Mai precis, Jean Pădureanu susţine că antrenorul echipei sale a fost terfelit în nenumărate rânduri din pricina convingerilor sale spirituale – Sabău aparţine cultului religios Martorii lui Iehova –, aceasta fiind cauza pentru care tehnicianul se gândeşte să renunţe.
„Sunt extrem de supărat de unele atacuri la comandă ce au avut ca ţintă pe Sabău şi pe mine, mai mult sau mai puţin direct. Nu se poate aşa ceva! S-au luat de oamenii de lângă mine iar eu nu accept acest lucru. L-au terfelit pe Sabău şi s-au legat de viaţa sa personală cât şi de cea spirituală. Nu se poate să te bagi aşa cu picioarele în viaţa omului”, a declarat Pădureanu pentru ediţia on-line a săptămânalului FANATIK.
Lăsând la o parte cuvintele fostului „motor” al defunctei „Cooperative”, mai mult sau mai puţin veridice, nu putem să nu ne punem mai multe semne de întrebare în legătură cu acest motiv. Nu de alta, dar totuşi, nu e cam mare coincidenţa ca anunţul lui Sabău să vină imediat după o serie de patru înfrângeri consecutive ale echipei sale?! Şi, mai mult, tocmai în momentul în care Rapidul îşi caută antrenor…
Mortaciunea din Carpati
Promovat in exces de pro-media autohtona, românul Catalin Morosanu a mirosit parfumul adevaratelor lupte de K1 pentru doar 35 de secunde. Fara galele de susa din Local Kombat, cel supranumit "Moartea din Carpati" a fost, duminica seara, la Amsterdam, o simpla mortaciune in fata francezului Freddy Kemayo. Vorbele dure si amenintarile de dinaintea confruntarii n-au insemnat decit o tactica a celui fricos, o incercare disperata de a-si face un pic de curaj. In ring, o singura lovitura de genunchi a fost de ajuns pentru ca partida sa ia sfirsit in numai 35 de secunde. Interesant este faptul ca la finalul meciului, trompetistul Morosanu si-a reluat obiceiul de a fi tare-n clont: "Cind il prind, il omor!".
Inainte de meciul cu Kemayo: "O sa-l maninc, bucati il fac!"
Fara sa banuiasca deznodamintul meciului de la Amsterdam, Catalin Morosanu si-a dat drumul imaginatiei, inaintea confruntarii cu Kemayo. "O sa-l maninc, bucati il fac, o sa-l distrug!". Asa au sunat amenintarile românului, la care s-a adaugat si ritualul "haka" - cel al rugbystilor neozeelandezi - executat in ring. Basca un antrenament de doua saptamini in Thailanda, cu mari maestri ai luptelor martiale, acolo unde a exersat loviturile de picior.
In timpul meciului: KO in 35 de secunde
Problema e ca Morosanu s-a antrenat inainte de meci pentru lovituri de picioare, iar Freddy Kemayo l-a lovit cu genunchiul in cap. Amatorismul românului l-a enervat la culme si pe Daniel Ghita, fost adversar al francezului, pe care l-a si invins. Ghita i-a transmis lui Morosanu ca alta data cind mai are sansa sa lupte in K1 sa lase deoparte galagia si sa se antreneze profesionist: "De acum incolo sa-si studieze bine adversarul, pentru ca se stia faptul ca Freddy loveste bine cu genunchii". si Morosanu a recunoscut acest lucru, insa noi credem ca degeaba se va pregati data viitoare pentru lovituri de genunchi, deoarece Kemayo il va lovi cu pumnul. si tot asa, pentru ca problema nu tine de tactica, ci de valoare.
Dupa meci: "M-am trezit cu lovitura aia in fata, habar n-am de unde a venit!"
Plin de singe
, nervos nevoie mare, Catalin Morosanu a jurat, dupa meci, razbunare crunta in fata lui Freddy Kemayo. In timp ce francezul in felicita pentru curajul de a urca in ring si se purta fair-play, trompetistul nostru urla din toti rarunchii ca-l va nenoroci pe Kemayo, cu proxima ocazie: "'Tu-i gura mamii lui, il omor cind il prind! Efectiv, m-am trezit cu lovitura aia in fata, nu stiu de unde a venit. Ma doare, dar imi trece pina ma insor. Asta e viata
, am gustat si eu din infringere. Totul merge inainte. M-am dus peste el, am avut acel entuziasm, erau 40.000 de spectatori care se uitau la mine. Am avut si emotii".
Inainte de meciul cu Kemayo: "O sa-l maninc, bucati il fac!"
Fara sa banuiasca deznodamintul meciului de la Amsterdam, Catalin Morosanu si-a dat drumul imaginatiei, inaintea confruntarii cu Kemayo. "O sa-l maninc, bucati il fac, o sa-l distrug!". Asa au sunat amenintarile românului, la care s-a adaugat si ritualul "haka" - cel al rugbystilor neozeelandezi - executat in ring. Basca un antrenament de doua saptamini in Thailanda, cu mari maestri ai luptelor martiale, acolo unde a exersat loviturile de picior.
In timpul meciului: KO in 35 de secunde
Problema e ca Morosanu s-a antrenat inainte de meci pentru lovituri de picioare, iar Freddy Kemayo l-a lovit cu genunchiul in cap. Amatorismul românului l-a enervat la culme si pe Daniel Ghita, fost adversar al francezului, pe care l-a si invins. Ghita i-a transmis lui Morosanu ca alta data cind mai are sansa sa lupte in K1 sa lase deoparte galagia si sa se antreneze profesionist: "De acum incolo sa-si studieze bine adversarul, pentru ca se stia faptul ca Freddy loveste bine cu genunchii". si Morosanu a recunoscut acest lucru, insa noi credem ca degeaba se va pregati data viitoare pentru lovituri de genunchi, deoarece Kemayo il va lovi cu pumnul. si tot asa, pentru ca problema nu tine de tactica, ci de valoare.
Dupa meci: "M-am trezit cu lovitura aia in fata, habar n-am de unde a venit!"
Plin de singe
, nervos nevoie mare, Catalin Morosanu a jurat, dupa meci, razbunare crunta in fata lui Freddy Kemayo. In timp ce francezul in felicita pentru curajul de a urca in ring si se purta fair-play, trompetistul nostru urla din toti rarunchii ca-l va nenoroci pe Kemayo, cu proxima ocazie: "'Tu-i gura mamii lui, il omor cind il prind! Efectiv, m-am trezit cu lovitura aia in fata, nu stiu de unde a venit. Ma doare, dar imi trece pina ma insor. Asta e viata
, am gustat si eu din infringere. Totul merge inainte. M-am dus peste el, am avut acel entuziasm, erau 40.000 de spectatori care se uitau la mine. Am avut si emotii".
Old Ghencea
ând mergi pe „Old Trafford“ şi vezi doi giganţi în semifinalele Champions League, nu poţi să nu te gândeşti, ca român, cât de sus a fost Steaua. Cât de mult înseamnă să fi cucerit Cupa Campionilor. În ultimul său număr, cea mai tare revistă de fotbal a Angliei, „Four Four Two“, spune că dictatura englezilor în Cupa Campionilor s-a încheiat cu drama de pe Heysel, iar în locul ei s-a instalat pentru restul anilor ’80 dominaţia Stelei. Şi acum, după comparaţia care ne arată măreţia Stelei, să vedem şi cea care ne duce cu gândul la penibil. În fiecare zi, la „Old Trafford“ te aşteaptă un bătrân, elegant ca Lawrence Olivier şi spiritual ca Gordon Strachan, care te plimbă prin toate cotloanele stadionului. Îţi arată cu mândrie bricheta lui George Best de-acum 40 de ani, tricoul cu gulerul ridicat al lui Cantona, zecile de trofee şi gazonul impecabil. Câţi dintre milioanele de suporteri ai Stelei nu ar vrea să se plimbe la fel prin „Teatrul Viselor“ lor? Deocamdată, vechiul announcer al stadionului, care striga înaintea unui meci cu Rapid: „Să batem aceste ciori!“, i-ar putea însoţi pe fani în circuitul stadionului Steaua pe la sala de wu-shu a lui Zmărăndescu, de la magazia unde stă Cupa Campionilor la scaunul
unde singurul suporter din lume a fost bătut de preşedintele clubului său. Iar în locul brichetei lui Best poţi admira bricheta lui Deaconu. Poza cu Maybachul e din partea casei.
unde singurul suporter din lume a fost bătut de preşedintele clubului său. Iar în locul brichetei lui Best poţi admira bricheta lui Deaconu. Poza cu Maybachul e din partea casei.
Corect ar fi fost să nu ştim înainte de meciul cu Dinamo rezultatul CFR-ului
a acţiunea desfăşurată astăzi la stadionul Ghencea,directorul executiv al Stelei, Valeriu Argăseală, a dezvăluit că numărul de bilete vândute până în prezent pentru derby-ul cu Dinamo este extrem de mic.
" Noi avem oportunitatea de a câştiga titlul în Ştefan cel Mare dacă Clujul va pierde în Gruia sâmbătă seara, dar nu ştiu dacă o să fie 14.000 de spectatori cum ne aşteptam noi. Până în prezent s-au vândut doar 1000 de bilete, asta nu e neapărat o problemă pentru noi, pentru că Steaua a jucat şi cu 60.000 de spectatori şi cu 1000 de spectatori", a declarat Argăseală.
Valeriu Argăseală a ţinut să facă câteva referiri şi la meciurile pe care CFR-ul şi Steaua le mai au de disputat până la finalul campionatului:
" Corect ar fi fost ca noi şi CFR-ul să jucăm de la acceaşi oră etapa asta, fără să avem posibilitatea de a afla rezultatul de la Cluj înainte de finalul meciului cu Dinamo" a încheiat stelistul.
" Noi avem oportunitatea de a câştiga titlul în Ştefan cel Mare dacă Clujul va pierde în Gruia sâmbătă seara, dar nu ştiu dacă o să fie 14.000 de spectatori cum ne aşteptam noi. Până în prezent s-au vândut doar 1000 de bilete, asta nu e neapărat o problemă pentru noi, pentru că Steaua a jucat şi cu 60.000 de spectatori şi cu 1000 de spectatori", a declarat Argăseală.
Valeriu Argăseală a ţinut să facă câteva referiri şi la meciurile pe care CFR-ul şi Steaua le mai au de disputat până la finalul campionatului:
" Corect ar fi fost ca noi şi CFR-ul să jucăm de la acceaşi oră etapa asta, fără să avem posibilitatea de a afla rezultatul de la Cluj înainte de finalul meciului cu Dinamo" a încheiat stelistul.
Croaţia: Selecţionerul Bilic şi-a prelungit cu doi ani contractul cu echipa naţională
Selecţionerul echipei naţionale a Croaţiei, Slaven Bilic, care mai avea contract cu Federaţia Croată de Fotbal (HNS) până în august, şi-a prelungit înţelegerea pentru încă doi ani, informează AFP.
"HNS a acceptat să colaboreze în continuare cu Slaven Bilic şi asistenţii săi, iar vineri vom semna un contract valabil pentru doi ani cu ei. Acest lucru înseamnă că Bilic va conduce echipa naţională şi în calificările pentru Campionatul Mondial din 2010", a declarat secretarul general al Federaţiei, Zorislav Srebric.
Oficialul a refuzat să ofere detalii financiare
despre contract, dar potrivit presei croate, Bilic va încasa un salariu net de 10.000 de euro pe lună, dublu faţă de cât primeşte în prezent. Fostul internaţional croat în vârstă de 39 de ani a refuzat să preia funcţia de antrenor principal la Hamburg, fiind ofertat şi de Fulham şi PSG.
Bilic este în funcţia de selecţioner din 2006 şi a calificat echipa la EURO 2008, unde va întâlni Polonia, Austria şi Germania, în Grupa B. El are ca asistenţi trei foşti jucători croaţi, Aljosa Asanovic, Nikola Jurcevic şi Robert Prosinecki.
"HNS a acceptat să colaboreze în continuare cu Slaven Bilic şi asistenţii săi, iar vineri vom semna un contract valabil pentru doi ani cu ei. Acest lucru înseamnă că Bilic va conduce echipa naţională şi în calificările pentru Campionatul Mondial din 2010", a declarat secretarul general al Federaţiei, Zorislav Srebric.
Oficialul a refuzat să ofere detalii financiare
despre contract, dar potrivit presei croate, Bilic va încasa un salariu net de 10.000 de euro pe lună, dublu faţă de cât primeşte în prezent. Fostul internaţional croat în vârstă de 39 de ani a refuzat să preia funcţia de antrenor principal la Hamburg, fiind ofertat şi de Fulham şi PSG.
Bilic este în funcţia de selecţioner din 2006 şi a calificat echipa la EURO 2008, unde va întâlni Polonia, Austria şi Germania, în Grupa B. El are ca asistenţi trei foşti jucători croaţi, Aljosa Asanovic, Nikola Jurcevic şi Robert Prosinecki.
După ce a parcurs şase continente, torţa olimpică a ajuns la Hong Kong
Azi începe numărătoare inversă în China! Mai sunt 100 de zile până la deschiderea Olimpiadei de vară. După ce a străbătut şase continente, torţa a ajuns pe pământ chinezesc, la Hong Kong.
Această etapă pune capăt unuia dintre cele mai zbuciumate trasee din istorie ale torţei olimpice, marcat de demonstraţiile susţinătorilor independenţei Tibetului care denunţau încălcările drepturilor omului comise de autorităţile de la Beijing. Securitatea este maximă în Hong Kong.
Deja trei activişti pro Tibet au fost arestaţi pe aeroportul din Hong Kong. Între timp autorităţile chineze marchează ziua de astăzi printr-o serie de evenimente. La ora 11 va avea loc o ceremonie de primire a torţei la Centrul Cultural din Hong Kong. În această după-masă 100 de artişti, în frunte cu celebrii Jackie Chan şi Andy Lau, vor deschide ceremoniile de la Beijing şi vor interpreta o melodie tematică a Jocurilor intitulaă "Beijingul Vă Aşteaptă!".
Această etapă pune capăt unuia dintre cele mai zbuciumate trasee din istorie ale torţei olimpice, marcat de demonstraţiile susţinătorilor independenţei Tibetului care denunţau încălcările drepturilor omului comise de autorităţile de la Beijing. Securitatea este maximă în Hong Kong.
Deja trei activişti pro Tibet au fost arestaţi pe aeroportul din Hong Kong. Între timp autorităţile chineze marchează ziua de astăzi printr-o serie de evenimente. La ora 11 va avea loc o ceremonie de primire a torţei la Centrul Cultural din Hong Kong. În această după-masă 100 de artişti, în frunte cu celebrii Jackie Chan şi Andy Lau, vor deschide ceremoniile de la Beijing şi vor interpreta o melodie tematică a Jocurilor intitulaă "Beijingul Vă Aşteaptă!".
Rulmentul joaca returul finalei pe teren propriu
Rulmentul Braşov va juca pe teren propriu, cu trofeul pe masă, returul finalei cu formaţia norvegiană HK Larvik din Cupa Cupelor la handbal feminin.
Meciul tur al finalei Cupei Cupelor are loc pe 17/18 mai în Norvegia, iar returul pe 24/25 mai la Braşov. Trofeul a fost câştigat sezonul trecut de Oltchim Râmnicu Vâlcea, iar Rulmentul are şansa de a menţine Cupa Cupelor în România pentru al doilea an consecutiv. Larvik HK, care a jucat returul finalei Cupei Cupelor din 2005 pe teren propriu, va susţine acum prima manşă în Norvegia, conform regulamentului EHF.
Până în finală, echipa antrenată de Mariana Târcă a eliminat succesiv formaţiile Anagennisi Artas dinGrecia(33-20, 32-24), Aquaticum Debrecen dinUngaria(25-20, 30-30), Krim Ljubljana din Slovenia (27-25, 29-27) şi Akaba BeraBera dinSpania(39-30, 27-28). În 2006, Rulmentul Braşov a cucerit Cupa Challenge, după o finală cu Tomis Constanţa
Larvik HK, câştigătoarea Cupei Cupelor în 2005, a trecut succesiv până în finală de echipele Katarina Mostar din Bosnia (44-14, 38-17), Havre HAC din Franţa (33-25, 28-21) şi Podravka Koprivnica din Croaţia (33-30, 27-29).
Iată programul celorlalte finale feminine:
Cupa Challenge:
Tur: Merignac Handball (Franţa) - VfL Oldenburg (Germania)
Retur: VfL Oldenburg - Merignac Handball
Cupa EHF:
Tur: HC Dinamo Volgograd (Rusia) - Itxako-Navarra (Spania)
Retur: Itxako-Navarra - HC Dinamo Volgograd
Liga Campionilor:
Tur: Zvezda Zvenigorod (Rusia) - Hypo Niederösterreich Viena (Austria)
Retur: Hypo Niederösterreich - Zvezda Zvenigorod
Meciurile tur pe 17/18 mai, iar returul pe 24/25 mai.
Meciul tur al finalei Cupei Cupelor are loc pe 17/18 mai în Norvegia, iar returul pe 24/25 mai la Braşov. Trofeul a fost câştigat sezonul trecut de Oltchim Râmnicu Vâlcea, iar Rulmentul are şansa de a menţine Cupa Cupelor în România pentru al doilea an consecutiv. Larvik HK, care a jucat returul finalei Cupei Cupelor din 2005 pe teren propriu, va susţine acum prima manşă în Norvegia, conform regulamentului EHF.
Până în finală, echipa antrenată de Mariana Târcă a eliminat succesiv formaţiile Anagennisi Artas dinGrecia(33-20, 32-24), Aquaticum Debrecen dinUngaria(25-20, 30-30), Krim Ljubljana din Slovenia (27-25, 29-27) şi Akaba BeraBera dinSpania(39-30, 27-28). În 2006, Rulmentul Braşov a cucerit Cupa Challenge, după o finală cu Tomis Constanţa
Larvik HK, câştigătoarea Cupei Cupelor în 2005, a trecut succesiv până în finală de echipele Katarina Mostar din Bosnia (44-14, 38-17), Havre HAC din Franţa (33-25, 28-21) şi Podravka Koprivnica din Croaţia (33-30, 27-29).
Iată programul celorlalte finale feminine:
Cupa Challenge:
Tur: Merignac Handball (Franţa) - VfL Oldenburg (Germania)
Retur: VfL Oldenburg - Merignac Handball
Cupa EHF:
Tur: HC Dinamo Volgograd (Rusia) - Itxako-Navarra (Spania)
Retur: Itxako-Navarra - HC Dinamo Volgograd
Liga Campionilor:
Tur: Zvezda Zvenigorod (Rusia) - Hypo Niederösterreich Viena (Austria)
Retur: Hypo Niederösterreich - Zvezda Zvenigorod
Meciurile tur pe 17/18 mai, iar returul pe 24/25 mai.
Ivan Klasnic acuza!
ni seara tarziu, in emisiunea postului german nr.1, ARD, denumita "Beckmann" , dupa numele moderatorului care o conduce, a fost invitat jucatorul lui Werder Bremen , Ivan Klasnic. De fata sotia, Patricia, fratele Iosip, avocatul lui Klasnic si un medic
specialist in probleme de anestezie si dureri.
Pentru cei mai putin initiati: Ivan Klasnic,atacantul lui Bremen,international croat, este unicul jucator din lume care face sport de performanta cu un singur rinichi
si acela in urma unui transplant, donator fiind tatal sau. Prima donatie, rinichiul fiind preluat de la mama lui ,a esuat , organismul respingand suprinzator donatia.
De la operatie a trecut mai bine de un an, intre timp Klasnic a revenit cu succes pe terenul de joc inscriind pentru echipa sa cateva goluri spectaculoase si decisive, el facand parte din lotul Croatiei pentrzu EURO2008.
Motivul invitatiei a fost pe de o parte cunoasterea mai indeaproape a odiseei sportivului in perioada care a trecut de la primele semne de boala si pana in prezent, pe de alta parte elementul nou care intregeste intreaga intamplare: Klasnic a dat in judecata medicii echipei solicitand o despagubire de 1,5 milioane euro. El reproseaza acestora ca desi controalele medicale au relevat statornic o insuficienta renala , ei nu au intreprins nimic in aceasta privinta, punand pana la urma viata
sportivului in pericol.
Pe de alta parte , in emisiune am aflat ca nici clubul nu a fost la inaltime, in perioada cat Klasnic a fost operat si spitalizat, si a fost o vreme destul de indelungata, nimeni din conducere nu s-a interesat de soarta lui, aceasta facand-o doar colegii de echipa.
Desfasurarea evenimentelor este in orice caz plina de suspens. Contractul lui Klasnic expira la finele sezonului, clubul s-a oferit sa poarte discutii despre o eventuala prelungire, dar criticile internationalului croat in fata a milioane de telespectatori ca si actiunea judiciara impotriva compartimentului medical sunt insa de natura sa tulbure aceste tratative.Ivan Klasnic a declarat ca el joaca cu placere la Bremen dar mai are si alte oferte. Azi din partea lui Werder s-a facut cunoscut ca nu exista nicio intentie de a-l sanctiona pe Klasnic pentru criticile aduse la adresa clubului, ca si a actiunii in justitie impotriva compartimentului medical. Werder a initiat azi o dezbatere la care au aparut toate partile, organizand apoi o ampla conferinta de presa. In declaratia publicata de club se exprima regretul pentru situatia creata si se spera intr-o buna colaborare si pe mai departe cu jucatorul Ivan Klasnic.
specialist in probleme de anestezie si dureri.
Pentru cei mai putin initiati: Ivan Klasnic,atacantul lui Bremen,international croat, este unicul jucator din lume care face sport de performanta cu un singur rinichi
si acela in urma unui transplant, donator fiind tatal sau. Prima donatie, rinichiul fiind preluat de la mama lui ,a esuat , organismul respingand suprinzator donatia.
De la operatie a trecut mai bine de un an, intre timp Klasnic a revenit cu succes pe terenul de joc inscriind pentru echipa sa cateva goluri spectaculoase si decisive, el facand parte din lotul Croatiei pentrzu EURO2008.
Motivul invitatiei a fost pe de o parte cunoasterea mai indeaproape a odiseei sportivului in perioada care a trecut de la primele semne de boala si pana in prezent, pe de alta parte elementul nou care intregeste intreaga intamplare: Klasnic a dat in judecata medicii echipei solicitand o despagubire de 1,5 milioane euro. El reproseaza acestora ca desi controalele medicale au relevat statornic o insuficienta renala , ei nu au intreprins nimic in aceasta privinta, punand pana la urma viata
sportivului in pericol.
Pe de alta parte , in emisiune am aflat ca nici clubul nu a fost la inaltime, in perioada cat Klasnic a fost operat si spitalizat, si a fost o vreme destul de indelungata, nimeni din conducere nu s-a interesat de soarta lui, aceasta facand-o doar colegii de echipa.
Desfasurarea evenimentelor este in orice caz plina de suspens. Contractul lui Klasnic expira la finele sezonului, clubul s-a oferit sa poarte discutii despre o eventuala prelungire, dar criticile internationalului croat in fata a milioane de telespectatori ca si actiunea judiciara impotriva compartimentului medical sunt insa de natura sa tulbure aceste tratative.Ivan Klasnic a declarat ca el joaca cu placere la Bremen dar mai are si alte oferte. Azi din partea lui Werder s-a facut cunoscut ca nu exista nicio intentie de a-l sanctiona pe Klasnic pentru criticile aduse la adresa clubului, ca si a actiunii in justitie impotriva compartimentului medical. Werder a initiat azi o dezbatere la care au aparut toate partile, organizand apoi o ampla conferinta de presa. In declaratia publicata de club se exprima regretul pentru situatia creata si se spera intr-o buna colaborare si pe mai departe cu jucatorul Ivan Klasnic.
Anarhistul Woody Allen
n cartea sa, „Anarhie pură“, cineastul nu iartă nimic, de la scriitori snobi şi producători absurzi, la diete
şi fiţe de Broadway.
Din cele peste zece volume semnate de regizorul american Woody Allen (73 de ani), pe piaţa românească a apărut doar unul, „Anarhie pură“, în colecţia „Râsul lumii“ de la Humanitas. Coincidenţ a face ca, de la cea dintâi încercare literară a sa, „Don’t Drink the Water: A comedy in two acts“ (1967), să fi trecut exact 40 de ani.
Cartea conţine 18 proze scurte, dintre care opt apar pentru prima dată
în volum. În galeria de personaje „atinse“ de sarcasmul lui Woody Allen se înghesuie producători veroşi, snobi oportunişti, guru religioş i, dame isterice, artişti neînţeleşi şi intelectuali afectaţi.
Cât de bine vinde Dumnezeu
Una dintre cele mai savuroase povestiri e „aleluia, s-a vândut!“, despre comerţul cu rugăciuni la comandă: „Poate că preţul maxim plătit vreodată în istoria licitaţiilor pentru rugăciuni a fost pentru una dintre invenţiile mele cele mai înduioşătoare: „Bucură-te Israel, piaţa bursieră a săltat. Dumnezeule, poţi face acelaşi lucru acum şi cu Nasdaq-ul?“. Într-o alta, „respingerea“, un cuplu de ruşi din New York care află că odrasla le-a fost respinsă la cea mai renumită grădiniţă din Manhattan îşi dă peste cap existenţa.
Disperaţi de efectul dezastruos al „respingerii“ asupra reputaţiei lor, cei doi se ruinează şi ajung în adăpostul pentru oamenii străzii. „Fără o bază substanţială în materie de decorat prăjiturele şi fără antrenament la cutia cu nisip, băiatul a fost complet nepregătit să înfrunte greutăţile pe care i le-a rezervat viaţa. (...) A ajuns un beţiv fără speranţă“, rezumă apocaliptic unul dintre personaje urmările fatidice ale „respingerii“.
Reţele teroriste de gurmanzi
Obsesia snoabă pentru rarităţile gastronomice e subiectul prozei „papilele tale ucigaşe, draga mea“, în care o damă din cercurile înalte trimite un detectiv particular să liciteze în locul ei o trufă albă. „Licitaţia de la Sotheby’s era încinsă. Pentru un quiche s-au licitat trei milioane, o pereche de ouă fierte tari s-a dat pe patru, iar o plăcintă ţărănească de pe vremea Ducelui de Windsor s-a vândut cu şase milioane“.
şi fiţe de Broadway.
Din cele peste zece volume semnate de regizorul american Woody Allen (73 de ani), pe piaţa românească a apărut doar unul, „Anarhie pură“, în colecţia „Râsul lumii“ de la Humanitas. Coincidenţ a face ca, de la cea dintâi încercare literară a sa, „Don’t Drink the Water: A comedy in two acts“ (1967), să fi trecut exact 40 de ani.
Cartea conţine 18 proze scurte, dintre care opt apar pentru prima dată
în volum. În galeria de personaje „atinse“ de sarcasmul lui Woody Allen se înghesuie producători veroşi, snobi oportunişti, guru religioş i, dame isterice, artişti neînţeleşi şi intelectuali afectaţi.
Cât de bine vinde Dumnezeu
Una dintre cele mai savuroase povestiri e „aleluia, s-a vândut!“, despre comerţul cu rugăciuni la comandă: „Poate că preţul maxim plătit vreodată în istoria licitaţiilor pentru rugăciuni a fost pentru una dintre invenţiile mele cele mai înduioşătoare: „Bucură-te Israel, piaţa bursieră a săltat. Dumnezeule, poţi face acelaşi lucru acum şi cu Nasdaq-ul?“. Într-o alta, „respingerea“, un cuplu de ruşi din New York care află că odrasla le-a fost respinsă la cea mai renumită grădiniţă din Manhattan îşi dă peste cap existenţa.
Disperaţi de efectul dezastruos al „respingerii“ asupra reputaţiei lor, cei doi se ruinează şi ajung în adăpostul pentru oamenii străzii. „Fără o bază substanţială în materie de decorat prăjiturele şi fără antrenament la cutia cu nisip, băiatul a fost complet nepregătit să înfrunte greutăţile pe care i le-a rezervat viaţa. (...) A ajuns un beţiv fără speranţă“, rezumă apocaliptic unul dintre personaje urmările fatidice ale „respingerii“.
Reţele teroriste de gurmanzi
Obsesia snoabă pentru rarităţile gastronomice e subiectul prozei „papilele tale ucigaşe, draga mea“, în care o damă din cercurile înalte trimite un detectiv particular să liciteze în locul ei o trufă albă. „Licitaţia de la Sotheby’s era încinsă. Pentru un quiche s-au licitat trei milioane, o pereche de ouă fierte tari s-a dat pe patru, iar o plăcintă ţărănească de pe vremea Ducelui de Windsor s-a vândut cu şase milioane“.
Sunetele mortii, un roman politist dominat de crime si sex
Sunetele mortii“ este al doilea roman politist publicat de Alexandru Mihalcea, directorul Bibliotecii Militare Nationale si autor a noua lucrari cu profil stiintific. Actiunea cartii este dictata de disparitia unei viori Stradivarius, faptul fiind descoperit de detectivul Nick Tempest in timp ce acesta ancheta rapirea mostenitorului instrumentului muzical. Detectivul este ajutat in goana dupa indicii de cainele sau credincios, Bang, dar si de informatorii pe care Tempest ii descopera in timpul anchetei. Romanul are un ritm foarte alert, impus de rapiditatea cu care se succeda crimele, scenele de violenta si sex
. Autorul surprinde foarte bine imaginea personajelor feminine gata sa ofere o noapte fierbinte contra cost. Detectivul Tempest se avanta in lupta pentru deslusirea cazului intr-un joc foarte periculos, punandu-si de nenumarate ori viata
in pericol. Investigatia condusa de detectivul new-yorkez are toate elementele unui caz tipic, unde lupta pentru supravietuire a personajului principal devine singura preocupare a acestuia.
. Autorul surprinde foarte bine imaginea personajelor feminine gata sa ofere o noapte fierbinte contra cost. Detectivul Tempest se avanta in lupta pentru deslusirea cazului intr-un joc foarte periculos, punandu-si de nenumarate ori viata
in pericol. Investigatia condusa de detectivul new-yorkez are toate elementele unui caz tipic, unde lupta pentru supravietuire a personajului principal devine singura preocupare a acestuia.
Troienii descind din trupele SWAT
Luni seară a debutat la Bucureşti cea de-a şasea ediţie a Festivalului internaţional ,,Shakespeare“, cu spectacolul „Troilus şi Cresida” al trupei londoneze Cheek by Jowl, în regia lui Declan Donnellan.
Alex Waldmann în rolul unui Troilus învins şi-n dragoste, şi-n război
Deşi regizorul - care a fost însă absent de la eveniment - şi-a obişnuit audienţa cu montări mai iconoclaste, „Troilus şi Cresida” s-a dovedit a fi o punere în scenă mai cuminte sau poate doar mai subtilă. Prologul este spus de o seducătoare Elena (Marianne Oldham) îmbrăcată în rochie de mireasă, flancată de câţiva războinici ce par descinşi din trupele SWAT. De altfel, atât troienii, cât şi grecii poartă haine militare moderne, cele ale primilor semănând mai mult cu echipamentul
jucătorilor de fotbal american, în timp ce acelea ale grecilor sunt negre, sobre şi ameninţătoare. Generalul Agamemnon (Anthony Mark Barrow) poartă decoraţii asemeni ofiţerilor de la Pentagon, în timp ce oficialii troieni şi Paris apar în costume albe, imaculate.
Acesta din urmă (Oliver Coleman) e prezentat ca un dandy, un sex
simbol ce se ridică din aşternutul cald în care îl aşteaptă Elena, doar pentru a mai face o şedinţă foto. Întregul război pare o farsă, iar tuturor li se pare stupid pretextul lui. Elena este numită democratic târfă şi de greci, şi de troieni, singurul motiv care aţâţă spiritele fiind onoarea.
Donnellan mizează foarte mult pe umorul textului lui Shakespeare şi creionează personajele ca atare. Ajax (Laurence Spellman) este prezentat ca un irlandez căpos şi bătut în cap, guvernat doar de forţa pumnului, un tip primitiv care sare la harţă din orice. Ahile (Paul Brennen) e un bărbat ale cărui instincte războinice sunt amorţite, el preferând câmpului de luptă cortul în care îşi petrece plăcut timpul cu iubitul lui prieten Patrocle (David Ononokpono). Ulise (Ryan Kiggell) e un spion viclean, pus mereu pe uneltiri, ce-şi ascunde forţa sub o înfăţişare cuminte, de funcţionar ochelarist. Troilus (Alex Waldmann), un adolescent imberb şi uşor de păcălit crede în jurămintele de iubire ale Cresidei (Lucy Briggs-Owen) care îl înşală cu primul venit. Elena şi Paris sunt un adevarat cuplu monden, numai bun de pus pe coperţile revistelor glossy. O pată de culoare dă întregii poveşti slujitorul Thersites (Richard Cant) ce apare aici drept travestit. Purtând diverse peruci, îmbrăcat în hainele Elenei, el ţine concerte de drag queens şi întreţine atmosfera cu glumiţe cu conotaţii sexuale luându-i în tărbacă pe toţi deopotrivă, greci sau troieni.
Deşi în alte spectacole Donnellan a avut, conform tradiţiei elisabetane, în distribuţie doar bărbaţi, de această dată
a mizat şi pe femei. Actorii englezi sunt nişte tehnicieni desăvârşiţi ai frazării pentametrului iambic shakespearian. Grija deosebită faţă de rostire şi veneraţia britanică pentru textul bardului naţional au făcut ca, pe alocuri, unele momente să fie uşor trenante, mai ales în prima parte, părând că se dă mai multă atenţie discursului decât acţiunii şi relaţiilor dintre personaje. Acest lucru nu s-a mai simţit însă deloc în partea a doua, când actorii s-au întrecut pe sine, unii dintre ei făcând roluri memorabile, cum a fost cazul lui Richard Cant, în travestitul Thersites, al lui David Caves, în Hector, al lui Paul Brennen, în Ahile, şi al lui Alex Waldmann în Troilus.
Alex Waldmann în rolul unui Troilus învins şi-n dragoste, şi-n război
Deşi regizorul - care a fost însă absent de la eveniment - şi-a obişnuit audienţa cu montări mai iconoclaste, „Troilus şi Cresida” s-a dovedit a fi o punere în scenă mai cuminte sau poate doar mai subtilă. Prologul este spus de o seducătoare Elena (Marianne Oldham) îmbrăcată în rochie de mireasă, flancată de câţiva războinici ce par descinşi din trupele SWAT. De altfel, atât troienii, cât şi grecii poartă haine militare moderne, cele ale primilor semănând mai mult cu echipamentul
jucătorilor de fotbal american, în timp ce acelea ale grecilor sunt negre, sobre şi ameninţătoare. Generalul Agamemnon (Anthony Mark Barrow) poartă decoraţii asemeni ofiţerilor de la Pentagon, în timp ce oficialii troieni şi Paris apar în costume albe, imaculate.
Acesta din urmă (Oliver Coleman) e prezentat ca un dandy, un sex
simbol ce se ridică din aşternutul cald în care îl aşteaptă Elena, doar pentru a mai face o şedinţă foto. Întregul război pare o farsă, iar tuturor li se pare stupid pretextul lui. Elena este numită democratic târfă şi de greci, şi de troieni, singurul motiv care aţâţă spiritele fiind onoarea.
Donnellan mizează foarte mult pe umorul textului lui Shakespeare şi creionează personajele ca atare. Ajax (Laurence Spellman) este prezentat ca un irlandez căpos şi bătut în cap, guvernat doar de forţa pumnului, un tip primitiv care sare la harţă din orice. Ahile (Paul Brennen) e un bărbat ale cărui instincte războinice sunt amorţite, el preferând câmpului de luptă cortul în care îşi petrece plăcut timpul cu iubitul lui prieten Patrocle (David Ononokpono). Ulise (Ryan Kiggell) e un spion viclean, pus mereu pe uneltiri, ce-şi ascunde forţa sub o înfăţişare cuminte, de funcţionar ochelarist. Troilus (Alex Waldmann), un adolescent imberb şi uşor de păcălit crede în jurămintele de iubire ale Cresidei (Lucy Briggs-Owen) care îl înşală cu primul venit. Elena şi Paris sunt un adevarat cuplu monden, numai bun de pus pe coperţile revistelor glossy. O pată de culoare dă întregii poveşti slujitorul Thersites (Richard Cant) ce apare aici drept travestit. Purtând diverse peruci, îmbrăcat în hainele Elenei, el ţine concerte de drag queens şi întreţine atmosfera cu glumiţe cu conotaţii sexuale luându-i în tărbacă pe toţi deopotrivă, greci sau troieni.
Deşi în alte spectacole Donnellan a avut, conform tradiţiei elisabetane, în distribuţie doar bărbaţi, de această dată
a mizat şi pe femei. Actorii englezi sunt nişte tehnicieni desăvârşiţi ai frazării pentametrului iambic shakespearian. Grija deosebită faţă de rostire şi veneraţia britanică pentru textul bardului naţional au făcut ca, pe alocuri, unele momente să fie uşor trenante, mai ales în prima parte, părând că se dă mai multă atenţie discursului decât acţiunii şi relaţiilor dintre personaje. Acest lucru nu s-a mai simţit însă deloc în partea a doua, când actorii s-au întrecut pe sine, unii dintre ei făcând roluri memorabile, cum a fost cazul lui Richard Cant, în travestitul Thersites, al lui David Caves, în Hector, al lui Paul Brennen, în Ahile, şi al lui Alex Waldmann în Troilus.
Dumnezeu, dat cu sclipici şi vândut la tarabă
Kitschul a devenit o religie care înghite chiar şi obiectele de cult. În perioada Sărbătorilor, comercianţii storc bani până şi din credinţă - sporesc vânzările de icoane, ouă pictate sau alte dispozitive electronice cu iz religios. În Săptămâna Mare, am găsit în târgurile de specialitate şi la tarabele din centrul Capitalei un talmeş-balmeş de obiecte religioase de o calitate îndoielnică. Oamenii le cumpără pentru a le face cadou sau pentru uz personal, uneori fără discernământ şi fără să-şi dea seama că achiziţiile nu au consistenţa unui obiect de artă, nu au valoare artistică, sunt prost făcute sau chiar frizează penibilul. Nu am găsit, ca în alţi ani, Iisuşi cu leduri roşii în loc de ochi, dar ne-au atras atenţia icoanele cu sclipici de discotecă, ouăle de plastic şi Acatistele, oferite cadou la superofertă. Ne-au asaltat din toate părţile kitschuri amestecate cu obiecte de artă care mai păstrează încă urmele tradiţiei. Dar cât la sută din ele este artă, cât religie şi de unde începe goana după profit? Am încercat să aflăm răspunsul direct de la cei care vând aceste produse: artişti, simpli meşteşugari şi chiar patroni de magazine. Vizavi de Biserica Amzei din Capitală, se află magazinul Gallery Cadouri
. Am intrat oarecum cu teamă, să nu dăm peste icoanele înşirate pe jos, lângă lămpile şi vazele din sticlă de Murano. Într-un colţ, lângă uşă, pe un raft întreg, am găsit sute de cărţi de rugăciune şi acatiste. „Cu aceste cărţi bisericeşti, încerc să mai mişc un pic lumea. Mai ales acum, când oamenii stau cu telecomanda în mână şi nu mai pun mâna pe o carte. Poate îi sensibilizez cu cele religioase", ne-a mărturisit Ovidiu Şerban, patronul prăvăliei. La o lampă de Murano, cadou un Acatist Dacă nivelul artistic al obiectelor de cult e pus deja sub semnul întrebării, ne-am fi aşteptat măcar ca ele să ocupe un spaţiu aparte, destinat comercializării Dacă nivelul artistic al obiectelor de cult e pus deja sub ... Şi, într-adevăr, după ce a achitat un ceas
, o femeie a şi primit cadou o carte religioasă. „Da’, de ce vă uitaţi aşa? Le-am luat în ideea să le dau gratis, la fiecare produs cumpărat", a glumit Şerban, adăugând că s-a luat după modelul magazinelor din Spania, care vând asemenea obiecte în chip de suvenir. Apoi, ne-a făcut cadou câte un "Acatist" şi ne-a spus că obiectele de cult ortodox din magazinul său se vând mai mereu, nu doar de Sărbători. Însă nu ca în străinătate. „Acolo e altfel, lumea e mai civilizată. La noi, oamenii nu respectă tradiţia (...) Ia uitaţi ce port eu în buzunar – ne-a zis omul, cu mustrare în glas, scoţând o bucată de hârtie mototolită - Matei, Capitolul 10: 32: «De aceea, pe orişicine mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl voi mărturisi şi eu înaintea Tatălui meu»", ne-a citit el. Pe urmă, ne-a arătat produsele pe care le are la vânzare. 150 de lei e preţul unei icoane de dimensiuni medii, pictată pe lemn, iar o reproducere plastificată – tot de dimensiuni medii – costă în jur de 25 de lei. În faţa vitrinei, stăteau aliniate mai multe cărţi, în mare parte religioase. Hotărât lucru: E Săptămâna Patimilor şi, dacă oamenii trebuie să dea banii pe ceva, măcar să dea banii pe cele sfinte. N-a uitat să ne spună că „mai devreme a trecut pe aici şi Stelian Tănase. Zilele trecute, Ion Cristoiu a cumpărat de la noi o carte despre muntele Athos". Viaţă veşnică pe un câmp de maci În galeria „Ob’Art" de pe Bulevardul Magheru, am fost lăsate să admirăm lucrările, ba chiar să le fotografiem. O cruce din lemn, pe a cărei suprafaţă e pictat un câmp verde, plin de maci, ne-a atras imediat atenţia. Pare că e lucrată cu harul acelor credincioşi dedicaţi lui Dumnezeu, de care ne-a vorbit pictorul restaurator Haik Azarian. Ţi-l imaginezi pe Iisus ridicându-se la ceruri şi dăruind oamenilor, în schimbul sângelui său, frumuseţea vieţii veşnice simbolizată de câmpul de maci. Am aflat că lucrarea costă 1.000 de lei şi aparţine artistului Marian Zidaru. Într-un colţ, un crucifix reprezentându-l pe Iisus cu braţele tăiate de la coate ne-a dat fiori. Ne-am încrucişat privirile, complice. N-am comentat nici viziunea artistică, nici preţul: 2.300 lei. "Pentru că e din bronz", a venit imediat argumentul galeristei. "Icoanele pe sticlă sunt superbe. Au fost mai multe bucăţi, dar s-au vândut. 1.200 lei nici nu e un preţ mare", ne-a mai spus ea. Am tras aer în piept şi am mers mai departe. La Dalles, ca la talcioc La Sala Dalles, Târgul de Paşti părea un bâlci de provincie. Am strâmbat din nas. Nu era ce ne aşteptam. Credeam că e ... mai de calitate. Da, ăsta e cuvântul potrivit. Primul stand: 5 lei oul de struţ pictat, 4 lei oul de găină. Dacă oul e "de firmă
", preţul creşte: 7 lei, 14 lei şi tot aşa... Cele "de import", din plastic, costă 3 lei. În mijloc, la parter, ouă şi mărgele din lemn se revărsau pe mese
precum vinul din cupe. Ne-a atras atenţia un stand mai aglomerat ca celelalte. La „înaintare" era pusă o icoană a Maicii Domnului, cu sclipici albastru. Am încercat să aflăm ce tehnică a folosit artistul. „Sunaţi-o pe soţia mea. Ea a pictat-o", ne-a îndrumat Dan Jianu. Am sunat-o pe doamna Jianu să o întrebăm despre icoana cu sclipici. „Să nu-i spunem sclipici... Sunt efecte din tuburi care se găsesc la Fondul Plastic. E prima dată
când pictez cu aşa ceva. Acestea sunt nişte variante mai moderne. Am încercat să folosesc nişte culori care să nu fie foarte stridente, sunt totuşi icoane. Păstrăm tehnica veche bizantină, dar nu ocolim materialele nou apărute", ne-a mărturisit Luiza Jianu. Ne-a mai spus că icoanele se vând, în perioada Paştelui, pentru suflet, dar şi pentru înfrumuseţarea casei şi că, în ultimul timp, „oamenii s-au întors la Dumnezeu". „Să ştiţi că nu folosim plastic" „Nu ne-am dus la târgurile organizate de muzee, pentru că pictura noastră e mai modernă. Ei vor tradiţional şi vechi. Noi lucrăm de foarte mult timp şi încercăm să trăim din asta. E greu să împaci toate gusturile. Înainte era mai simplu. Acum sunt pe piaţă multe obiecte aduse din China. La noi, materialele sunt foarte scumpe. 60 % din preţul obiectului. Foarte mulţi prieteni şi colegi s-au lăsat de meserie şi cumpără obiecte aduse din China, apoi le vând. Poate e puţin comercial standul nostru, dar să ştiţi că nu folosim plastic", s-a apărat Luiza Jianu. Am dat ocol de două ori târgului, dar n-am găsit nimic care să ne impresioneze. Foarte puţine lucruri cu adevărat deosebite! Dar cam scumpe. Comerţ cu Dumnezeu, dar să nu ne luaţi toţi banii! Aşa că am plecat acasă cu buza umflată. Poate că la anul o să procedăm şi noi ca bunicii noştri care se duceau la rude cu icoane tradiţionale, pictate pe lemn sau sticlă, şi coşuri pline cu ouă roşii. O icoană prost făcută te îndepărtează de credinţă Haik Azarian, pictor restaurator şi diacon, nu crede că un obiect de cult kitsch îl poate sminti pe om, dar că îl poate îndepărta de credinţă, mai ales dacă este începător şi nu are cunoştinţe de teologie. "De exemplu, spune el, nu poţi numi icoană ortodoxă o lucrare fără aureolă sau scris, aşa cum s-a stabilit la Sinodul al şaptelea ecumenic, cu scopul de a distinge icoanele de anumite portrete care începuseră să fie puse în biserici. Aceste obiecte sunt mai mult nişte suvenire. E o problemă foarte dureroasă, pentru că nivelul artistic al unei icoane sau al oricărei alte lucrări bisericeşti trebuie să fie foarte înalt şi acest nivel trebuie menţinut." Totuşi, explică artistul, există unii călugări şi pictori care, chiar dacă nu sunt "străluciţi", sunt înzestraţi cu har, pentru că trăiesc într-o viaţă de curăţenie sufletească. "Dar lucrul cel mai important, atrage atenţia Azarian, e să ne gândim la prototip. Prototipul idolilor sunt zeii. Prototipul icoanei nu sunt zeii, e Hristos, şi pentru că Hristos s-a întrupat, noi avem voie să-L pictăm."
. Am intrat oarecum cu teamă, să nu dăm peste icoanele înşirate pe jos, lângă lămpile şi vazele din sticlă de Murano. Într-un colţ, lângă uşă, pe un raft întreg, am găsit sute de cărţi de rugăciune şi acatiste. „Cu aceste cărţi bisericeşti, încerc să mai mişc un pic lumea. Mai ales acum, când oamenii stau cu telecomanda în mână şi nu mai pun mâna pe o carte. Poate îi sensibilizez cu cele religioase", ne-a mărturisit Ovidiu Şerban, patronul prăvăliei. La o lampă de Murano, cadou un Acatist Dacă nivelul artistic al obiectelor de cult e pus deja sub semnul întrebării, ne-am fi aşteptat măcar ca ele să ocupe un spaţiu aparte, destinat comercializării Dacă nivelul artistic al obiectelor de cult e pus deja sub ... Şi, într-adevăr, după ce a achitat un ceas
, o femeie a şi primit cadou o carte religioasă. „Da’, de ce vă uitaţi aşa? Le-am luat în ideea să le dau gratis, la fiecare produs cumpărat", a glumit Şerban, adăugând că s-a luat după modelul magazinelor din Spania, care vând asemenea obiecte în chip de suvenir. Apoi, ne-a făcut cadou câte un "Acatist" şi ne-a spus că obiectele de cult ortodox din magazinul său se vând mai mereu, nu doar de Sărbători. Însă nu ca în străinătate. „Acolo e altfel, lumea e mai civilizată. La noi, oamenii nu respectă tradiţia (...) Ia uitaţi ce port eu în buzunar – ne-a zis omul, cu mustrare în glas, scoţând o bucată de hârtie mototolită - Matei, Capitolul 10: 32: «De aceea, pe orişicine mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl voi mărturisi şi eu înaintea Tatălui meu»", ne-a citit el. Pe urmă, ne-a arătat produsele pe care le are la vânzare. 150 de lei e preţul unei icoane de dimensiuni medii, pictată pe lemn, iar o reproducere plastificată – tot de dimensiuni medii – costă în jur de 25 de lei. În faţa vitrinei, stăteau aliniate mai multe cărţi, în mare parte religioase. Hotărât lucru: E Săptămâna Patimilor şi, dacă oamenii trebuie să dea banii pe ceva, măcar să dea banii pe cele sfinte. N-a uitat să ne spună că „mai devreme a trecut pe aici şi Stelian Tănase. Zilele trecute, Ion Cristoiu a cumpărat de la noi o carte despre muntele Athos". Viaţă veşnică pe un câmp de maci În galeria „Ob’Art" de pe Bulevardul Magheru, am fost lăsate să admirăm lucrările, ba chiar să le fotografiem. O cruce din lemn, pe a cărei suprafaţă e pictat un câmp verde, plin de maci, ne-a atras imediat atenţia. Pare că e lucrată cu harul acelor credincioşi dedicaţi lui Dumnezeu, de care ne-a vorbit pictorul restaurator Haik Azarian. Ţi-l imaginezi pe Iisus ridicându-se la ceruri şi dăruind oamenilor, în schimbul sângelui său, frumuseţea vieţii veşnice simbolizată de câmpul de maci. Am aflat că lucrarea costă 1.000 de lei şi aparţine artistului Marian Zidaru. Într-un colţ, un crucifix reprezentându-l pe Iisus cu braţele tăiate de la coate ne-a dat fiori. Ne-am încrucişat privirile, complice. N-am comentat nici viziunea artistică, nici preţul: 2.300 lei. "Pentru că e din bronz", a venit imediat argumentul galeristei. "Icoanele pe sticlă sunt superbe. Au fost mai multe bucăţi, dar s-au vândut. 1.200 lei nici nu e un preţ mare", ne-a mai spus ea. Am tras aer în piept şi am mers mai departe. La Dalles, ca la talcioc La Sala Dalles, Târgul de Paşti părea un bâlci de provincie. Am strâmbat din nas. Nu era ce ne aşteptam. Credeam că e ... mai de calitate. Da, ăsta e cuvântul potrivit. Primul stand: 5 lei oul de struţ pictat, 4 lei oul de găină. Dacă oul e "de firmă
", preţul creşte: 7 lei, 14 lei şi tot aşa... Cele "de import", din plastic, costă 3 lei. În mijloc, la parter, ouă şi mărgele din lemn se revărsau pe mese
precum vinul din cupe. Ne-a atras atenţia un stand mai aglomerat ca celelalte. La „înaintare" era pusă o icoană a Maicii Domnului, cu sclipici albastru. Am încercat să aflăm ce tehnică a folosit artistul. „Sunaţi-o pe soţia mea. Ea a pictat-o", ne-a îndrumat Dan Jianu. Am sunat-o pe doamna Jianu să o întrebăm despre icoana cu sclipici. „Să nu-i spunem sclipici... Sunt efecte din tuburi care se găsesc la Fondul Plastic. E prima dată
când pictez cu aşa ceva. Acestea sunt nişte variante mai moderne. Am încercat să folosesc nişte culori care să nu fie foarte stridente, sunt totuşi icoane. Păstrăm tehnica veche bizantină, dar nu ocolim materialele nou apărute", ne-a mărturisit Luiza Jianu. Ne-a mai spus că icoanele se vând, în perioada Paştelui, pentru suflet, dar şi pentru înfrumuseţarea casei şi că, în ultimul timp, „oamenii s-au întors la Dumnezeu". „Să ştiţi că nu folosim plastic" „Nu ne-am dus la târgurile organizate de muzee, pentru că pictura noastră e mai modernă. Ei vor tradiţional şi vechi. Noi lucrăm de foarte mult timp şi încercăm să trăim din asta. E greu să împaci toate gusturile. Înainte era mai simplu. Acum sunt pe piaţă multe obiecte aduse din China. La noi, materialele sunt foarte scumpe. 60 % din preţul obiectului. Foarte mulţi prieteni şi colegi s-au lăsat de meserie şi cumpără obiecte aduse din China, apoi le vând. Poate e puţin comercial standul nostru, dar să ştiţi că nu folosim plastic", s-a apărat Luiza Jianu. Am dat ocol de două ori târgului, dar n-am găsit nimic care să ne impresioneze. Foarte puţine lucruri cu adevărat deosebite! Dar cam scumpe. Comerţ cu Dumnezeu, dar să nu ne luaţi toţi banii! Aşa că am plecat acasă cu buza umflată. Poate că la anul o să procedăm şi noi ca bunicii noştri care se duceau la rude cu icoane tradiţionale, pictate pe lemn sau sticlă, şi coşuri pline cu ouă roşii. O icoană prost făcută te îndepărtează de credinţă Haik Azarian, pictor restaurator şi diacon, nu crede că un obiect de cult kitsch îl poate sminti pe om, dar că îl poate îndepărta de credinţă, mai ales dacă este începător şi nu are cunoştinţe de teologie. "De exemplu, spune el, nu poţi numi icoană ortodoxă o lucrare fără aureolă sau scris, aşa cum s-a stabilit la Sinodul al şaptelea ecumenic, cu scopul de a distinge icoanele de anumite portrete care începuseră să fie puse în biserici. Aceste obiecte sunt mai mult nişte suvenire. E o problemă foarte dureroasă, pentru că nivelul artistic al unei icoane sau al oricărei alte lucrări bisericeşti trebuie să fie foarte înalt şi acest nivel trebuie menţinut." Totuşi, explică artistul, există unii călugări şi pictori care, chiar dacă nu sunt "străluciţi", sunt înzestraţi cu har, pentru că trăiesc într-o viaţă de curăţenie sufletească. "Dar lucrul cel mai important, atrage atenţia Azarian, e să ne gândim la prototip. Prototipul idolilor sunt zeii. Prototipul icoanei nu sunt zeii, e Hristos, şi pentru că Hristos s-a întrupat, noi avem voie să-L pictăm."
Robert de Niro va decerna Palme dOr la ediţia 2008 a festivalului de la Cannes
Actorul american Robert de Niro este cel care va decerna marele premiu al festivalului de la Cannes, Palme d'Or, la cea de-a 61-a ediţie, desfăşurată în perioada 14-25 mai 2008, potrivit site-ului oficial al festivalului. În seara de gală a festivalului de la Cannes, Robert de Niro va înmâna câştigătorului Palme d'Or 2008, iar cu această ocazie va fi proiectat filmul "What Just Happened", de Barry Levinson, cu Robert de Niro, Bruce Willis, Robin Wright Penn, John Turturro şi Sean Penn. Juriul competiţiei oficiale, prezidat de Sean Penn, a fost definitivat astăzi, noii membrii fiind actriţa franceză Jeanne Balibar şi realizatoarea şi scenarista iraniană Marjane Satrapi, autoarea celebrei animaţii, nominalizate la Oscar, "Persepolis". Din juriu mai fac parte actorul şi regizorul italian Sergio Castellito, regizorul francez de origine algeriană Rachid Bouchareb, premiat de două ori la Cannes, pentru "Indigenes" (2006) şi "Cheb" (1991), şi regizorul thailandez Apichatpong Weerasethakul, câştigător al Premiului Juriului de la Cannes pentru "Sud pralad" (2004), regizorul mexican Alfonso Cuaron şi actriţa americană Natalie Portman.
Tabucchi: Îmi era frică să-l întâlnesc pe Norman Manea
Scriitorul italian călătoreşte zilele acestea prin ţară, împreună cu Norman Manea. Impresiile le vor aduna într-o carte despre România.
Unul dintre candidaţii permanenţi la un Nobel pentru literatură, italianul Antonio Tabucchi, descoperă zilele acestea România, avându-l ca ghid pe scriitorul şi bunul său prieten Norman Manea. După ce au vizitat mănăstirile din Bucovina şi Maramureş, cei doi scriitori se opresc astăzi la Sibiu. De la ora 18.00, la Biblioteca Astra, Norman Manea îşi lansează seria de autor de la Polirom, iar Tabucchi, ultima sa carte tradusă în româneşte, „Se face tot mai târziu”.
Călătoria începută pe 26 aprilie (la o zi după ce Tabucchi a fost numit Doctor Honoris Causa al Universităţii din Bucureşti) se va încheia vineri şi se va lăsa cu un volum semnat de cei doi autori, ilustrat de un fotograf italian, şi un documentar realizat de TVR. Traducător asiduu din portugheză, activ în viaţa politică italiană şi portugheză, Tabucchi e una dintre cele mai apreciate personalităţi culturale europene. Într-un scurt interviu acordat EVZ, autorul vorbeşte despre prietenia sa cu Norman Manea şi despre admiraţia pentru scriitorii „curajoşi”, cum e Orhan Pamuk.
Cât de veche e prietenia care vă leagă de Norman Manea?
L-am cunoscut pe Norman Manea la New York, acum câţiva ani, când m-a invitat să ţin un curs de literatură la Bard College, unde predă. Citisem înainte cărţile lui şi eram profund impresionat. Întotdeauna am văzut în Kafka un profet şi, ca în cazul oricărui profet, se găseşte mereu cineva care să-i împlinească prezicerile. Din nefericire, Norman Manea a fost acela. Alura sa de scriitor pentru care universul concentraţionar se transformă, în literatură, în metaforă a condiţiei umane, mă intimida: îmi era aproape frică să-l întâlnesc. L-am cunoscut la un restaurant de lângă Bard College şi ne-am împrietenit imediat. Tocmai publicase „Întoarcerea Huliganului”, în America, şi deşi engleza mea e destul de subţire, am înţeles imediat că e vorba de unul dintre marile romane ale secolului nostru.
Ce alţi scriitori români vă sunt familiari?
Clasicii. Cam atât.
Orhan Pamuk vă e, la rândul lui, prieten apropiat?
L-am întâlnit la Paris la un dineu organizat de editorul nostru, într-un timp mult prea scurt ca să avem prilejul să ne împrietenim. Tocmai făcuse nişte declaraţii curajoase despre ţara sa, iar eu îl sprijinisem printr-un articol. Am o admiraţie profundă pentru scriitorii care au curajul să denunţe „răul” istoric pe care l-au produs
ţările lor. Iar exemplele nu lipsesc: Joyce şi Irlanda, Thomas Bernard şi Austria, Salman Rushdie şi Pakistanul, Pasternak şi Uniunea Sovietică, Philip Roth şi America, Milan Kudera şi Cehoslovacia, Pasolini şi Italia. În mod normal, instituţiile politice îi tratează ca pe „trădători” de ţară, însă ei sunt cei care spun adevărul, iar vocile lor vor rămâne pentru posteritate, în timp ce instituţiile vor fi măturate de istorie.
Sunteţi unul dintre candidaţii evocaţi anual pentru un Nobel. Vă induce asta o stare de aşteptare?
Lumea aceasta vastă e plină de scriitori. Dar, cum spunea Mallarmé, o aruncare de zaruri nu va aboli niciodată hazardul. Nu se ştie niciodată.
Câteva dintre volumele dv. au fost adaptate pentru cinema. V-aţi recunoscut operele în aceste ecranizări?
O carte e o carte, un film rămâne un film, sunt două lucruri distincte. E vorba de un alt limbaj, de două opere independente una de cealaltă. Eu am compus muzica, iar un dansator a inventat baletul. Cum aş putea spune că mă recunosc în mişcările dansatorului? Debussy ar fi putut afirma că se recunoaşte în mişcările dansatorilor pe scena de teatru, în „Preludiu la după-amiaza unui faun”?
De unde vine dragostea pentru Portugalia, ţara în care vă petreceţi cea mai mare parte a timpului?
W De foarte departe în trecut. M-am îndrăgostit de Portugalia când l-am descoperit pe Fernando Pessoa şi mi-am dorit să-l traduc. Însă am povestit acest episod de prea multe ori de-a lungul carierei mele.
Istoria cu Pessoa e de-acum un pic „mitizată”?
Un pic, dar asta e normal după ce a fost povestită de atâtea ori.
De care naţionalitate va simţiţi mai apropiat? Italiană, portugheză?
De limba mea. Ca scriitor, aparţin unei limbi şi nu unui steag sau unui imn naţional.
Unul dintre candidaţii permanenţi la un Nobel pentru literatură, italianul Antonio Tabucchi, descoperă zilele acestea România, avându-l ca ghid pe scriitorul şi bunul său prieten Norman Manea. După ce au vizitat mănăstirile din Bucovina şi Maramureş, cei doi scriitori se opresc astăzi la Sibiu. De la ora 18.00, la Biblioteca Astra, Norman Manea îşi lansează seria de autor de la Polirom, iar Tabucchi, ultima sa carte tradusă în româneşte, „Se face tot mai târziu”.
Călătoria începută pe 26 aprilie (la o zi după ce Tabucchi a fost numit Doctor Honoris Causa al Universităţii din Bucureşti) se va încheia vineri şi se va lăsa cu un volum semnat de cei doi autori, ilustrat de un fotograf italian, şi un documentar realizat de TVR. Traducător asiduu din portugheză, activ în viaţa politică italiană şi portugheză, Tabucchi e una dintre cele mai apreciate personalităţi culturale europene. Într-un scurt interviu acordat EVZ, autorul vorbeşte despre prietenia sa cu Norman Manea şi despre admiraţia pentru scriitorii „curajoşi”, cum e Orhan Pamuk.
Cât de veche e prietenia care vă leagă de Norman Manea?
L-am cunoscut pe Norman Manea la New York, acum câţiva ani, când m-a invitat să ţin un curs de literatură la Bard College, unde predă. Citisem înainte cărţile lui şi eram profund impresionat. Întotdeauna am văzut în Kafka un profet şi, ca în cazul oricărui profet, se găseşte mereu cineva care să-i împlinească prezicerile. Din nefericire, Norman Manea a fost acela. Alura sa de scriitor pentru care universul concentraţionar se transformă, în literatură, în metaforă a condiţiei umane, mă intimida: îmi era aproape frică să-l întâlnesc. L-am cunoscut la un restaurant de lângă Bard College şi ne-am împrietenit imediat. Tocmai publicase „Întoarcerea Huliganului”, în America, şi deşi engleza mea e destul de subţire, am înţeles imediat că e vorba de unul dintre marile romane ale secolului nostru.
Ce alţi scriitori români vă sunt familiari?
Clasicii. Cam atât.
Orhan Pamuk vă e, la rândul lui, prieten apropiat?
L-am întâlnit la Paris la un dineu organizat de editorul nostru, într-un timp mult prea scurt ca să avem prilejul să ne împrietenim. Tocmai făcuse nişte declaraţii curajoase despre ţara sa, iar eu îl sprijinisem printr-un articol. Am o admiraţie profundă pentru scriitorii care au curajul să denunţe „răul” istoric pe care l-au produs
ţările lor. Iar exemplele nu lipsesc: Joyce şi Irlanda, Thomas Bernard şi Austria, Salman Rushdie şi Pakistanul, Pasternak şi Uniunea Sovietică, Philip Roth şi America, Milan Kudera şi Cehoslovacia, Pasolini şi Italia. În mod normal, instituţiile politice îi tratează ca pe „trădători” de ţară, însă ei sunt cei care spun adevărul, iar vocile lor vor rămâne pentru posteritate, în timp ce instituţiile vor fi măturate de istorie.
Sunteţi unul dintre candidaţii evocaţi anual pentru un Nobel. Vă induce asta o stare de aşteptare?
Lumea aceasta vastă e plină de scriitori. Dar, cum spunea Mallarmé, o aruncare de zaruri nu va aboli niciodată hazardul. Nu se ştie niciodată.
Câteva dintre volumele dv. au fost adaptate pentru cinema. V-aţi recunoscut operele în aceste ecranizări?
O carte e o carte, un film rămâne un film, sunt două lucruri distincte. E vorba de un alt limbaj, de două opere independente una de cealaltă. Eu am compus muzica, iar un dansator a inventat baletul. Cum aş putea spune că mă recunosc în mişcările dansatorului? Debussy ar fi putut afirma că se recunoaşte în mişcările dansatorilor pe scena de teatru, în „Preludiu la după-amiaza unui faun”?
De unde vine dragostea pentru Portugalia, ţara în care vă petreceţi cea mai mare parte a timpului?
W De foarte departe în trecut. M-am îndrăgostit de Portugalia când l-am descoperit pe Fernando Pessoa şi mi-am dorit să-l traduc. Însă am povestit acest episod de prea multe ori de-a lungul carierei mele.
Istoria cu Pessoa e de-acum un pic „mitizată”?
Un pic, dar asta e normal după ce a fost povestită de atâtea ori.
De care naţionalitate va simţiţi mai apropiat? Italiană, portugheză?
De limba mea. Ca scriitor, aparţin unei limbi şi nu unui steag sau unui imn naţional.
Sindicatul Solidaritatea de la ArcelorMittal Galaţi organizează un miting de protest de 1 Mai
Reprezentanţii sindicatului Solidaritatea de la ArcelorMittal Galaţi au anunţat că de 1 Mai vor organiza un miting pe esplanada din faţa Casei de Cultură a Sindicatelor din municipiu, în semn de protest faţă de faptul că instanţele gălăţene au suspendat greva generală a angajaţilor combinatului.
"Vom protesta pe esplanada din faţa Casei de Cultură a Sindicatelor, la doi paşi de Palatul de Justiţie, faţă de deciziile aberante ale magistraţilor gălăţeni care au declarat ilegală şi au suspendat greva pe care noi o declanşasem la combinat pentru că nu ajunsesem la un numitor comun cu administraţia în ceea ce priveşte capitolul salarizare la combinat", a declarat, marţi, corespondentului MEDIAFAX, liderul sindicatului Solidaritatea, Gheorghe Tiber.
"Vom protesta pe esplanada din faţa Casei de Cultură a Sindicatelor, la doi paşi de Palatul de Justiţie, faţă de deciziile aberante ale magistraţilor gălăţeni care au declarat ilegală şi au suspendat greva pe care noi o declanşasem la combinat pentru că nu ajunsesem la un numitor comun cu administraţia în ceea ce priveşte capitolul salarizare la combinat", a declarat, marţi, corespondentului MEDIAFAX, liderul sindicatului Solidaritatea, Gheorghe Tiber.
Attila Korodi: As dori ca 1 Mai sa nu fie ziua marii debarasari de gunoaie
inistrul Mediului, Attila Korodi, ii invita pe romani la un "test spontan de civilizatie", cu ocazia zilei de 1 Mai, o zi care, in mod traditional, este sarbatorita de majoritatea oamenilor in mijlocul naturii, la iarba verde. "As dori ca ziua de 1 Mai sa nu fie ziua marii debarasari de gunoaie", a declarat Korodi, miercuri, in cadrul unei conferinte de presa. El a atras atentia ca, joi, Garda de Mediu va fi prezenta in toate localitatile, in special in zonele de agrement, si ii va amenda pe cei care vor arunca gunoaie, asa incat la finalul zilei de 1 Mai, zonele verzi, parcurile sau micile poduri din apropierea oraselor sa nu se transforme in ghene publice. Ministrul Mediului atrage atentia ca amenzile sunt severe: intre 50 si 100 de lei pentru simpla aruncare a gunoielor in zonele verzi. Abandonarea deseurilor si ambalajelor va fi sanctionata cu amenzi cuprinse intre 200 si 2000 de lei pentru personae fizice si poate ajunge pana la 20 de mii de lei in cazul persoanelor juridice. "Imediat, dupa ziua de 1 Mai, comisarii Garzii de Mediu vor desfasura controale la zonele de agrement, dar si in zonele adiacente cailor de comunicatie rutiera si feroviara, pentru a verifica daca salubrizarea a fost facuta corespunzator", a mai declarat Korodi.
1 Mai vine cu soare si stropi de ploaie
Ministrul Mediului, Attila Korodi, ne-a adus vesti legate de vremea de 1 Mai. Astfel, potrivit ministrului, "ziua de joi va fi buna pentru iesit la iarba verde, dar, in a doua parte a zilei, mai ales in nordul si centrul tarii, trebuie sa ne asteptam la innorari si averse locale". Temperaturile vor fi de 25 de grade si 23 de grade la mare. Ministrul spune ca, in a doua parte a intervalului 1-4 mai, vom avea o vreme instabila, mai ales in centru, sud-est, cu ploi in averse si temperaturi maxime de 23 de grade.
1 Mai vine cu soare si stropi de ploaie
Ministrul Mediului, Attila Korodi, ne-a adus vesti legate de vremea de 1 Mai. Astfel, potrivit ministrului, "ziua de joi va fi buna pentru iesit la iarba verde, dar, in a doua parte a zilei, mai ales in nordul si centrul tarii, trebuie sa ne asteptam la innorari si averse locale". Temperaturile vor fi de 25 de grade si 23 de grade la mare. Ministrul spune ca, in a doua parte a intervalului 1-4 mai, vom avea o vreme instabila, mai ales in centru, sud-est, cu ploi in averse si temperaturi maxime de 23 de grade.
România ocupă locul 94 în topul libertăţii presei stabilit de Freedom House
România nu stă prea bine la capitolul „libertatea presei”. În clasamentul mondial al libertăţii presei, stabilit de organizaţia americană Freedom House, ţara noastră ocupă locul 94, din 195. Chiar şi pe acesta îl împarte cu Panama şi Peru. Potrivit Freedom House, România este considerată o ţară cu presă „parţial liberă” . Freedom House recunoaşte că autocenzura din motive politice s-a redus, dar că ziariştii continuă să rişte "atacuri minore" în exercitarea profesiei lor. Raportul menţionează incidentul din mai 2007, în care au fost implicaţi preşedintele Traian Băsescu şi o jurnalistă a Antenei 1. "Băsescu, care are precedente de abuzuri verbale asupra ziariştilor, a confiscat telefonul mobil
unei reportere care încerca să-l filmeze şi să-i ia un interviu", precizează raportul. "Telefonul i-a înregistrat ulterior remarcile sale sexiste şi rasiste despre reporteră, într-o discuţie cu soţia", adaugă raportul. Un alt caz amintit este cel al mituirii ministrului Decebal Traian Remeş. "Disputele politice între preşedinte, prim-ministru şi aliaţii lor din Parlament pot contribui la reducerea controlului guvernamental asupra presei", consideră Freedom House.
unei reportere care încerca să-l filmeze şi să-i ia un interviu", precizează raportul. "Telefonul i-a înregistrat ulterior remarcile sale sexiste şi rasiste despre reporteră, într-o discuţie cu soţia", adaugă raportul. Un alt caz amintit este cel al mituirii ministrului Decebal Traian Remeş. "Disputele politice între preşedinte, prim-ministru şi aliaţii lor din Parlament pot contribui la reducerea controlului guvernamental asupra presei", consideră Freedom House.
Ucigas la 11 ani. Un copil povesteste cum a devenit ucigas
ără remuşcări, copilul de 11 ani care a ucis o fetiţă de 4 le-a povestit psihologilor cum a omorât-o. A răpit-o, a înjunghiat-o şi a aruncat-o de vie în toaleta şcolii. Nu ştie sau nu vrea să spună ce l-a împins să o ucidă pe Florentina. Prietenii îi spun Vali şi pe 4 mai împlineşte 12 ani, vârstă la care este criminal cu sânge rece. A dus o viaţă de chin, de ură, de foamete şi neajunsuri şi, în 12 ani, a învăţat doar frica. Frica de un fost puşcăriaş - tatăl lui.
Un vecin povesteşte că tatăl lui o punea pe mamă să stea lipită de uşă şi arunca cu cuţite în ea. Totul în faţa copilului. Era doar o formă de teroare în familia lui Vali, care mai are încă 5 fraţi. Toţi au crescut cu frică de tată şi din mila vecinilor.
Fratele mai mare are 21 de ani şi este la închisoare, pentru că a bătut un bărbat. Primul semn că şi Vali are probleme a apărut acum două luni. Atunci a intrat în comă alcoolică, povesteşte mama băiatului. Nu a avut cine să-i poarte de grijă şi săptămâna trecută, din băiat sărac, terorizat şi cu probleme a devenit spaima satului. A omorât o fetiţă.
După ce a recunoscut fapta, Vali a fost internat într-un centru de plasament şi este sub supravegherea unui psiholog. În acelaşi centru mai sunt internaţi doi băieţi. Sunt fraţi şi acum o lună şi jumătate au ucis o vecină bătrână.
Un vecin povesteşte că tatăl lui o punea pe mamă să stea lipită de uşă şi arunca cu cuţite în ea. Totul în faţa copilului. Era doar o formă de teroare în familia lui Vali, care mai are încă 5 fraţi. Toţi au crescut cu frică de tată şi din mila vecinilor.
Fratele mai mare are 21 de ani şi este la închisoare, pentru că a bătut un bărbat. Primul semn că şi Vali are probleme a apărut acum două luni. Atunci a intrat în comă alcoolică, povesteşte mama băiatului. Nu a avut cine să-i poarte de grijă şi săptămâna trecută, din băiat sărac, terorizat şi cu probleme a devenit spaima satului. A omorât o fetiţă.
După ce a recunoscut fapta, Vali a fost internat într-un centru de plasament şi este sub supravegherea unui psiholog. În acelaşi centru mai sunt internaţi doi băieţi. Sunt fraţi şi acum o lună şi jumătate au ucis o vecină bătrână.
Părintele LSD a murit la vârsta de 102 ani
nventatorul unuia dintre cele mai puternice droguri sintetice, LSD, a murit la 102 ani, în Elveţia.
Era chimist şi membru al Asociaţiei pentru Studii Psihedelice. Albert Hofmann a descoperit LSD-ul acum 70 de ani, în timp ce studia utilizarea în medicină a unor ciuperci halucinogene care cresc pe grâu.
Hofmann a fost primul care a testat drogul pe propria piele. Este adevărat, din greşeală, când puţin praf i s-a lipit de deget. A declarat atunci câ a trebuit să plece acasă, pentru că s-a simţit complet ameţit. A mers cu bicileta pe şapte cărări şi cu mare viteză, deşi avea impresia că stă pe loc.
Trei zile mai târziu a repetat experimentul, de această dată
cu bună-ştiinţă, iar rezultatul a fost o călătorie imaginară într-o lume terifiantă. Cu toate acestea, Hoffman a continuat să se drogheze decenii în şir, dar a admis că, în lipsa unei supravegheri medicale şi în doză mare, drogul este periculos.
Trei decenii mai târziu, LSD-ul devenea drogul-simbol al generaţiei hippie, iar în 1966 a fost interzis. Asta nu i-a împiedicat pe Beatles să-i dedice un cântec: "Lucy in the Sky of Diamonds", titlu ale cărui iniţiale sunt LSD.
Era chimist şi membru al Asociaţiei pentru Studii Psihedelice. Albert Hofmann a descoperit LSD-ul acum 70 de ani, în timp ce studia utilizarea în medicină a unor ciuperci halucinogene care cresc pe grâu.
Hofmann a fost primul care a testat drogul pe propria piele. Este adevărat, din greşeală, când puţin praf i s-a lipit de deget. A declarat atunci câ a trebuit să plece acasă, pentru că s-a simţit complet ameţit. A mers cu bicileta pe şapte cărări şi cu mare viteză, deşi avea impresia că stă pe loc.
Trei zile mai târziu a repetat experimentul, de această dată
cu bună-ştiinţă, iar rezultatul a fost o călătorie imaginară într-o lume terifiantă. Cu toate acestea, Hoffman a continuat să se drogheze decenii în şir, dar a admis că, în lipsa unei supravegheri medicale şi în doză mare, drogul este periculos.
Trei decenii mai târziu, LSD-ul devenea drogul-simbol al generaţiei hippie, iar în 1966 a fost interzis. Asta nu i-a împiedicat pe Beatles să-i dedice un cântec: "Lucy in the Sky of Diamonds", titlu ale cărui iniţiale sunt LSD.
Subscribe to:
Posts (Atom)
